|
Önéletraj Ovidiu Papadima
Ovidiu Papadima (n. 23 iunie 1909, Sinoie, Mihai Viteazu, județul Constanța – d. 26 mai 1996) a fost un eseist, istoric literar, cronicar literar, folclorist și poet român.
Biografie
Studii și activitate didactică
A urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș, fiind primul din clasa sa. După absolvirea liceului în 1928, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București între 1928 și 1931. Între 1937 și 1940 s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse Alexander von Humboldt. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena (1940 - 1941).
A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei "Gândirea", alături de Tudor Vianu. A mai funcționat ca secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale (1941 - 1947). Din 1941 devine asistent al profesorului George Călinescu, iar ulterior a ocupat poziția de șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit doctor în litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu".
Prizonier politic
Arestat pe considerente politice fabricate și apoi condamnat politic în 1952, a fost închis în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă (adică la șantierul primei încercări de construire a Canalului Dunăre - Marea Neagră, unde a ajuns să cântărească doar 44 de kg), Gherla și Jilava. Extenuat total fizic, a fost eliberat pe 7 octombrie 1955.
După ce i s-a refuzat orice fel de publicare a oricare din scriierile sale până în 1963, a fost complet reabilitat politic în 1971.
Familie
Cei doi fii ai săi sunt Ștefan (n. 1953, matematician) și Liviu (n. 1957, critic literar).
Opera
O viziune românească asupra lumii, (1941)
Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942)
Creatorii și lumea lor (1943)
Poezie și cunoaștere etnică (1944)
Cu cît cînt, atîta sînt - Antologie a liricii populare, București, Editura pentru literatură, 1963
Cezar Bolliac (1966)
Heinrich von Kleist (1967)
Literatura populară română. Din istoria și poetica ei, Editura pentru literatură, 1968
Scriitorii și înțelesurile vieții, 1971
Ion Pillat, 1974
Ipostaze ale iluminismului românesc, 1975
Evocări, 1997
|
Ajánlott Alkotáso
