Ion Horea[Ion_Horea]

Lakóhelye: Petea de Câmpie, jud. Mureș
Választott nyelve


Önéletraj Ion Horea

Személyes web olda Ion Horea


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

Cele de început și cele de sfârșit : din Almanahul Literar 1970
Vers 2010-08-29 (6751 megjelenítések)

Chemați-mă :
Vers 2010-04-18 (6053 megjelenítések)

De tine : din Poezii (1967)
Vers 2010-02-23 (5695 megjelenítések)

Din urmă : din Versuri și reversuri (2009)
Vers 2010-06-06 (6956 megjelenítések)

Filă : din Versuri și reversuri (2009)
Vers 2010-04-27 (6563 megjelenítések)

În fața zăpezii :
Vers 2010-04-18 (6009 megjelenítések)

Inima mea : din Poezii (1967)
Vers 2010-02-21 (11555 megjelenítések)

Mi s-a părut :
Vers 2010-04-18 (6207 megjelenítések)

Page : de Vers et revers (2009)
Vers 2010-06-06 (5299 megjelenítések)

Plopii :
Vers 2010-01-13 (6755 megjelenítések)

Umbra plopilor :
Vers 2010-01-13 (8879 megjelenítések)

Zbori :
Vers 2010-04-18 (5702 megjelenítések)

Önéletraj Ion Horea

Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna.


„Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu)

„Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma. Toate drumurile duc de aceea spre el. Oricat de departe ar rataci cu gindul, de oriunde poetul se intoarce – poezia sa fiind prin definitie o continua intoarcere in timp si spatiu – acolo, la locul stiut. Chiar si din cosmos… Tirania satului care il urmareste pina si in marele oras si provoaca intoarcerile: „doream aceste-ntoarceri”, spune poetul. E limpede ca fara ele el n-ar putea trai, n-ar putea scrie…” (Valeriu Cristea)

„Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce si-a decantat specificul la un moment dat in generatia lui Emil Giurgiuca, poezie in care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat in forme ce profitau de evolutia generala a lirismului romanesc modern. Forme care parasisera traditia eminesciana spre a-l urma pe Macedonski…” (I. Negoitescu)