Umberto Eco[Umberto_Eco]

Lakóhelye: Turin - Italia
Választott nyelve


Önéletraj Umberto Eco

Személyes web olda Umberto Eco


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

Esquisse d’un nouveau chat :
Próza 2005-10-01 (7403 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : Scrisoarea lui Roberto scrisa Doamnei inimii lui
Próza 2005-02-25 (7185 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 1
Próza 2008-03-12 (5713 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 2
Próza 2008-03-12 (5500 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 3
Próza 2008-03-12 (5444 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 4
Próza 2008-03-12 (5472 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 5
Próza 2008-03-12 (5742 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 6
Próza 2008-03-12 (5242 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 7
Próza 2008-03-12 (5365 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 8
Próza 2008-03-12 (5792 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 9
Próza 2008-03-12 (5398 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 10
Próza 2008-03-12 (5747 megjelenítések)

Insula din ziua de ieri : 11
Próza 2008-03-12 (5648 megjelenítések)

Numele trandafirului I : Prolog - Ziua întâi - Prima
Próza 2010-05-30 (7008 megjelenítések)

Pendulul lui Foucault : ( sfarsitul volumului 1, dialogul)
Próza 2006-03-10 (8532 megjelenítések)

The Holy War: Mac vs. DOS :
Próza 2005-05-29 (9383 megjelenítések)

Önéletraj Umberto Eco

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932) in Alessandria, Piemont) este un scriitor, semiotician și filosof italian.

Studii universitare la Torino, luîndu-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii '60 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii concepte ale postmodernismului. A scris mai multe romane.

Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, și Premiul pentru Cea mai bună carte a anului ;
Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella ;
Insula din ziua de ieri, 1994;
Baudolino, 2002.
Cel mai recent roman publicat este Misterioasa flacără a reginei Loana.

Numele trandafirului (1980, traducerea în română, Editura Dacia, 1984) - un roman polițist ambientat în Evul Mediu, câștigător al Premiului Strega în 1981. Filmul omonim de Jean-Jacques Annaud, cu Sean Connery, Christian Slater și Ron Perlman este realizat în 1986.
Pendulul lui Foucault (1989, traducerea în română, Editura Pontica, 1991) - intrigi, ezoterism și magie, ambientate în zilele noastre.
Insula din ziua de ieri (1994, traducerea în română, Editura Pontica, 1995) - povestea unui nobil din secolul al XVII lea, naufragiat pe linia internațională a schimbării datei.
Baudolino (2000, traducerea în română, 2001) - povestea extraordinarelor aventuri ale unui tânăr țăran din Piemonte, adoptat de Împăratul Frederic I Barbarossa
Misterioasa flacără a reginei Loana, (2004, traducerea în română, Editurile Polirom și Editura Pontica, 2005) - acest roman, deși presărat de ilustrații colorate, este dominat de ceață. În ceață se trezește Yambo, după un accident care îl va costa pierderea memoriei episodice (își amintește cu ușurință totul despre Napoleon Bonaparte, dar nu chipul propriei soții). Aceasta îl însoțește în lentul parcurs al recuperării propriei identități, și îl convinge să meargă la țară, unde păstrează cărțile citite în copilărie, caietele de școlar, discurile pe care le asculta odinioară.