Émile Verhaeren[Émile_Verhaeren]

Lakóhelye: Saint Amand
Választott nyelve


Önéletraj Émile Verhaeren

Személyes web olda Émile Verhaeren


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

À la Belgique :
Vers 2012-05-29 (6165 megjelenítések)

A la gloire des cieux : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9161 megjelenítések)

A la gloire du vent : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9455 megjelenítések)

Ardeur des sens, ardeur des coeurs... : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8253 megjelenítések)

Asseyons-nous tous deux près du chemin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9698 megjelenítések)

Au bord du quai : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (10049 megjelenítések)

Au clos de notre amour, l'été se continue :
Vers 2005-10-25 (6996 megjelenítések)

Au loin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9210 megjelenítések)

Au passant d'un soir : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8230 megjelenítések)

Au temps où longuement j'avais souffert : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8862 megjelenítések)

Avec mes sens, avec mon coeur ... :
Vers 2005-12-03 (6140 megjelenítések)

Chanson de fou (1) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8897 megjelenítések)

Chanson de fou (2) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (9076 megjelenítések)

Chanson de fou (3) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8575 megjelenítések)

Chaque heure, où je songe à ta bonté : Les heures claires
Vers 2006-02-06 (9453 megjelenítések)

Des fleurs fines et mousseuses comme l'écume :
Vers 2005-12-26 (8837 megjelenítések)

Dis-moi, ma simple et ma tranquille amie : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (10022 megjelenítések)

Fleur fatale :
Vers 2006-04-15 (6476 megjelenítések)

L'Escaut :
Vers 2012-05-28 (5799 megjelenítések)

La chance :
Vers 2006-07-15 (6443 megjelenítések)

La Grand'Place :
Vers 2012-05-29 (5616 megjelenítések)

Le passeur d'eau :
Vers 2006-10-24 (7160 megjelenítések)

Lorsque tu fermeras mes yeux.... : Emile Verhaeren
Vers 2004-04-10 (8822 megjelenítések)

Mon village :
Vers 2012-05-29 (5805 megjelenítések)

PORCII : traducere de Lazăr Iliescu
Vers 2003-02-06 (9024 megjelenítések)

Önéletraj Émile Verhaeren

Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a ține o conferință, moare, călcat de tren.

Les Flamandes (Flamandele) - 1883; Les Soirs (Serile) - 1887; Les Flambeaux noirs (Flăcările negre) - 1890; Les Villes Tentaculaires (Orașele tentaculare) - 1895; Les Forces tumultueuses (Forțe tumultoase) - 1902; Les Blés mouvants (Grâuri mișcătoare) - 1912.

„Totul în versurile sale ia o înfățișare nouă, stranie și fantastică. Florile au aparența soarelui, ierburile devin arbori, arborii cresc peste măsură urcând până la cer (...). Omul acesta teribil a scris și lucruri duioase, căci în el e și un suflet nevinovat, sensibil la iubirea dintre oameni și la frumoasele visuri cu caracter social. Putem deci afirma că, cel puțin în ceea ce privește unele din calitățile sale, e singurul poet care poate fi confruntat cu Victor Hugo. Dacă Verlaine reprezintă în străinătate poezia franceză, el, Verhaeren, simbolizează această poezie în tot ce are ea mai pur și mai tradițional.” (Rémy de GOURMONT)