Émile Verhaeren[Émile_Verhaeren]

Lakóhelye: Saint Amand
Választott nyelve


Önéletraj Émile Verhaeren

Személyes web olda Émile Verhaeren


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

À la Belgique :
Vers 2012-05-29 (5602 megjelenítések)

A la gloire des cieux : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8564 megjelenítések)

A la gloire du vent : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8831 megjelenítések)

Ardeur des sens, ardeur des coeurs... : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (7693 megjelenítések)

Asseyons-nous tous deux près du chemin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9110 megjelenítések)

Au bord du quai : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9431 megjelenítések)

Au clos de notre amour, l'été se continue :
Vers 2005-10-25 (6459 megjelenítések)

Au loin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8618 megjelenítések)

Au passant d'un soir : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (7624 megjelenítések)

Au temps où longuement j'avais souffert : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8294 megjelenítések)

Avec mes sens, avec mon coeur ... :
Vers 2005-12-03 (5608 megjelenítések)

Chanson de fou (1) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8282 megjelenítések)

Chanson de fou (2) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8441 megjelenítések)

Chanson de fou (3) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (7909 megjelenítések)

Chaque heure, où je songe à ta bonté : Les heures claires
Vers 2006-02-06 (8878 megjelenítések)

Des fleurs fines et mousseuses comme l'écume :
Vers 2005-12-26 (8266 megjelenítések)

Dis-moi, ma simple et ma tranquille amie : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9227 megjelenítések)

Fleur fatale :
Vers 2006-04-15 (5932 megjelenítések)

L'Escaut :
Vers 2012-05-28 (5196 megjelenítések)

La chance :
Vers 2006-07-15 (5862 megjelenítések)

La Grand'Place :
Vers 2012-05-29 (4956 megjelenítések)

Le passeur d'eau :
Vers 2006-10-24 (6575 megjelenítések)

Lorsque tu fermeras mes yeux.... : Emile Verhaeren
Vers 2004-04-10 (8244 megjelenítések)

Mon village :
Vers 2012-05-29 (5244 megjelenítések)

PORCII : traducere de Lazăr Iliescu
Vers 2003-02-06 (8417 megjelenítések)

Önéletraj Émile Verhaeren

Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a ține o conferință, moare, călcat de tren.

Les Flamandes (Flamandele) - 1883; Les Soirs (Serile) - 1887; Les Flambeaux noirs (Flăcările negre) - 1890; Les Villes Tentaculaires (Orașele tentaculare) - 1895; Les Forces tumultueuses (Forțe tumultoase) - 1902; Les Blés mouvants (Grâuri mișcătoare) - 1912.

„Totul în versurile sale ia o înfățișare nouă, stranie și fantastică. Florile au aparența soarelui, ierburile devin arbori, arborii cresc peste măsură urcând până la cer (...). Omul acesta teribil a scris și lucruri duioase, căci în el e și un suflet nevinovat, sensibil la iubirea dintre oameni și la frumoasele visuri cu caracter social. Putem deci afirma că, cel puțin în ceea ce privește unele din calitățile sale, e singurul poet care poate fi confruntat cu Victor Hugo. Dacă Verlaine reprezintă în străinătate poezia franceză, el, Verhaeren, simbolizează această poezie în tot ce are ea mai pur și mai tradițional.” (Rémy de GOURMONT)