Émile Verhaeren[Émile_Verhaeren]

Lakóhelye: Saint Amand
Választott nyelve


Önéletraj Émile Verhaeren

Személyes web olda Émile Verhaeren


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

À la Belgique :
Vers 2012-05-29 (5929 megjelenítések)

A la gloire des cieux : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8906 megjelenítések)

A la gloire du vent : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9168 megjelenítések)

Ardeur des sens, ardeur des coeurs... : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8017 megjelenítések)

Asseyons-nous tous deux près du chemin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9439 megjelenítések)

Au bord du quai : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9758 megjelenítések)

Au clos de notre amour, l'été se continue :
Vers 2005-10-25 (6791 megjelenítések)

Au loin : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8951 megjelenítések)

Au passant d'un soir : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (7982 megjelenítések)

Au temps où longuement j'avais souffert : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (8626 megjelenítések)

Avec mes sens, avec mon coeur ... :
Vers 2005-12-03 (5935 megjelenítések)

Chanson de fou (1) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8637 megjelenítések)

Chanson de fou (2) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8811 megjelenítések)

Chanson de fou (3) : Les campagnes hallucinées
Vers 2006-02-06 (8281 megjelenítések)

Chaque heure, où je songe à ta bonté : Les heures claires
Vers 2006-02-06 (9229 megjelenítések)

Des fleurs fines et mousseuses comme l'écume :
Vers 2005-12-26 (8595 megjelenítések)

Dis-moi, ma simple et ma tranquille amie : Emile Verhaeren
Vers 2004-05-08 (9585 megjelenítések)

Fleur fatale :
Vers 2006-04-15 (6258 megjelenítések)

L'Escaut :
Vers 2012-05-28 (5534 megjelenítések)

La chance :
Vers 2006-07-15 (6201 megjelenítések)

La Grand'Place :
Vers 2012-05-29 (5332 megjelenítések)

Le passeur d'eau :
Vers 2006-10-24 (6913 megjelenítések)

Lorsque tu fermeras mes yeux.... : Emile Verhaeren
Vers 2004-04-10 (8574 megjelenítések)

Mon village :
Vers 2012-05-29 (5569 megjelenítések)

PORCII : traducere de Lazăr Iliescu
Vers 2003-02-06 (8751 megjelenítések)

Önéletraj Émile Verhaeren

Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a ține o conferință, moare, călcat de tren.

Les Flamandes (Flamandele) - 1883; Les Soirs (Serile) - 1887; Les Flambeaux noirs (Flăcările negre) - 1890; Les Villes Tentaculaires (Orașele tentaculare) - 1895; Les Forces tumultueuses (Forțe tumultoase) - 1902; Les Blés mouvants (Grâuri mișcătoare) - 1912.

„Totul în versurile sale ia o înfățișare nouă, stranie și fantastică. Florile au aparența soarelui, ierburile devin arbori, arborii cresc peste măsură urcând până la cer (...). Omul acesta teribil a scris și lucruri duioase, căci în el e și un suflet nevinovat, sensibil la iubirea dintre oameni și la frumoasele visuri cu caracter social. Putem deci afirma că, cel puțin în ceea ce privește unele din calitățile sale, e singurul poet care poate fi confruntat cu Victor Hugo. Dacă Verlaine reprezintă în străinătate poezia franceză, el, Verhaeren, simbolizează această poezie în tot ce are ea mai pur și mai tradițional.” (Rémy de GOURMONT)