|
Önéletraj Cesar Abraham Vallejo
Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului.
Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios.
În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor.
Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez.
Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție.
După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă studiile de drept până în 1917. Viața sa în Trujillo se complică din cauza unei relații sentimentale care îl aduce în pragul disperării și de aceea se mută în Lima.
În Lima obișnuia să viziteze acele locuri din cartierul Chinatown unde se consuma opium, afișându-se în Cafeneaua boemei alături de figuri marcante ale literaturii acelei perioade.Primul său volum, "Los Heraldos negros/ Heralzii negri" este publicat în 1919 și primit cu entuziasm. Vallejo își pierde postul de învățământ deoarece refuză să se căsătorească cu femeia cu care era implicat într-o relație sentimentală.
În 1920 este implicat într-un scandal politic terminat cu incendierea magazinului general. În ciuda protestelor intelectualilor și ai editorilor de presă, el este încarcerat pentru 105 zile. Eliberat, el se întoarce la Lima unde continuă să predea.
În 1922 publică "Trilce", al II-lea volum de poezie. Temându-se că s-ar putea întoarce la închisoare, el pleacă la Paris. De-abia în 1925, Vallejo își găsește o slujbă stabilă într-o agenție de presă, recent înființată, și își continuă studiile de drept la Universitatea din Madrid. Primește bursă din partea guvernului spaniol, iar această resursă financiară împreună cu veniturile obținute din articolele apărute în presă i-au permis poetului să se mute la Hotelul Richelieu în 1926 și să ducă o viață mondenă, freceventând concerte, cafenele și expoziții.
Îi cunoaște pe Antonin Artaud, Pablo Picasso și Jean Cocteau, Lipchitz, Unamuno, Barrault, Tzara, Desnos, Maiakovski, Reinhardt, Meyerhold.
Creațiile sincere, dar străbătute de tristețe, pe care le-a scris în această perioadă formează o punte între volumul Trilce și densa și amara poezie pe care o va scrie în anii ‘30.
În 1928, începe să citească literatură marxistă. În septembrie 1928 el a făcut prima călătorie în Rusia ; de aici se întoarce și fondează Partidul Socialist Peruan împreună cu alți expatriați. În ianuarie 1929, Vallejo se mută împreună cu Georgette Philipart, pe care o cunoscuse după sosirea la Paris. Poetul continuă studiul asupra doctrinei marxiste intenționând chiar să renunțe la poezie pentru a scrie o carte de teorie marxistă.
În decembrie 1930 poetul este arestat într-o gară pariziană și este obligat să părăsească țara în termen de trei zile. Va alege Spania. Aici se va înscrie în Partidul Comunist Spaniol și va ține cursuri explicând muncitorilor primele noțiuni de marxism.
În 1934, Vallejo se căsătorește cu Georgette, iar situația lor financiară cunoaște cea mai grea perioadă. Loial cauzei antifasciste, Vallejo începe să construiască o "poezie populară", incorporând reportajul de război, dar versul devine totuși mai ermetic decât înainte.
În 1938 pe fondul unei stări generale debile reapare paludismul, o veche boală de-a poetului, care îi va pune capăt vieții chiar în Vinerea Mare ( 15 aprilie 1938).
Amada esta noche tu te has sacrificado
sobre los dos maderos de mi beso
y tu pena me ha dicho que Jesus ha llorado
y que hay un viernes santo mas dulce que ese beso
Iubito-n noaptea asta te-ai jertfit
pe-altarul buzelor mele
durerea-ți mi-a vorbit de plânsul lui Iisus
și că Vinerea Mare e mai presus de-acest sărut
[[esp]]
Uno de los poetas mas importantes del siglo XX!
Conoció desde niño la miseria.
Estudia Letras en la Universidad Nacional de Trujillo, Perú.
En 1920 es acusado injustamente y encarcelado durante 112 días.
En 1923 viaja a París, donde fallece (como lo predijo en uno de sus poemas) un día viernes de lluvia, el 15 de abril de 1938.
OBRAS:
"Los heraldos negros", 1918
"Trilce", 1922
"Poema humanos", 1939
"España, aparta de mí este cáliz", 1939
[[/esp]]
|
Ajánlott Alkotáso
