L-a citat pe Sade, despre care eu nu auzisem niciodata, cu exceptia comentariilor traditionale despre sadism: „Ne cunoastem numai cînd ne gasim în fata propriilor noastre limite”, si asta e corect. Dar e si gresit, pentru ca nu este important sa cunoastem totul cu privire la noi însine; fiinta umana n-a fost facuta doar ca sa caute întelepciunea, ci si ca sa are pamîntul, sa-si semene grîul, sa faca pîine.
Eu sînt doua femei: una doreste sa aiba toata bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viata. Cealalta vrea sa fie sclava unei rutine, a vietii de familie, doua lucruri care pot fi planuite si realizate. Sînt o femeie de casa si o prostituata, ambele traind în acelasi corp si luptînd una împotriva celeilalte.
Întîlnirea unei femei cu sine însasi este un amuzament cu riscuri serioase. Un dans divin. Cînd ne întîlnim, sîntem doua energii divine, doua universuri care se ciocnesc. Daca întîlnirea nu are reverenta necesara, un univers îl distruge pe celalalt.