Lungă a fost noaptea până la ceaiul de dimineață.
În vis am trăit amândoi un lung șir de vieți.
În aburii ierbii din ceașcă mâini de copil se răsfață
Și-i plin de copii cerul acestei dimineți...

Acum stinge lumina, eliberează odaia de umbra mea.
Ascunde-te, iubito, în speranțe ca într-o noapte.
Șoapta sufletului se face apoasă și grea,
Plutim ca aburii ceaiului prin hore de șoapte...

Lungă va fi ziua până la ceaiul de seară.
Eu o sa stau ascuns în pieptul tău ca un suflet de miel.
Tot ce ne înalță e-n tot ce ne coboară,
Avem buzele dulci în oglinda unui inel...

10 noiembrie 1991