Am iubit urâte dar deștepte
și frumoase fără căpătâi,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aștepte.

Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-ați adus la naștere colivă
și la groapa dric cu cioc de barză.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuți prin fermă.
Va uitarăți cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.

Haida-de! De-a lungul și de-a latul
m-ați vânat când nu eram acasă.
Chiar și-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.