Luna, tu esti sclava alba, fulg ursit în veci sa mearga.
Eu, mai veche decât vremea, si decât lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul tarii mele
Furnica popor de stele.
Si de n-as fi eu sa-mbrobod fata ta-n stergar cernit,
Daca n-as fi-ntunecoasa, tu în veci n-ai fi lucit.
În genunchi dar, a mea poala pleaca-te a-mi saruta,
Luna, sunt regina ta!