Zmeul zmeilor

Exemplar foarte rar, mai masiv si mai feroce decat zmeii comuni. Odinioara raspandit din Carpati in Tibet, supravietuieste azi doar in cateva gradini zoologice particulare americane. Are un craniu masiv, din cristal deosebit de limpede si de dur, pentru care a fost vanat din cele mai vechi timpuri. Margica de dupa maseaua de minte este si ea foarte ravnita datorita puterii sale de a concentra gandirea. Purtata-ntre sprancene, se crede ca asigura succesul la orice examen. Zmeul zmeilor se naste doar dintr-un alt zmeu al zmeilor si dintr-o cosanzeana, subspecie a printeselor. De aceea, in loc de solzi are pe spinare o coama blonda, pe care si-o unge bine cu seu. Vine pe lume deja implatosat si cu buzduganul in mana. In cursul vietii naparleste de cateva ori, lepadand, in ordine, o platosa roz, una verde, una bleu si ramanand cu cea finala, transparenta ca si craniul, din acelasi cristal foarte dur. Totusi, cum se manjeste cu noroi si frunze moarte din motive de camuflaj, rareori se pot zari prin crustele sale exterioare organele interne. Traieste cu un veac mai mult decat zmeul comun si este cu un cot mai inalt, de aceea i se acorda intaietate infricosata in orice habitat locuit de zmei. E recunoscut de la distanta datorita coifului cu clesti de homar pe care-l poarta pe cap. Flacara pe care-o scoate pe nari are cam 15 metri lungime si e verde pal, cu turbioane mai curand estetice decat eficiente. De fapt, in lupta se bizuie mai mult pe clesti si buzdugane.