Bucură-te, floarea mărului, bucură-te!
Uite în preajmă-ți pulberi de aur
ca un nor în aer!
Þâșnesc firele ca dintr-un caier
de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură
nu-ntreabă. – Polenul căzut în potire
ca un jar îl îndură
toate florile, în dulci suferinți
peste măsură
și peste fire.
Bucură-te, floare ca ghiocul,
și dumirește-te!
Nu trebuie fiecare
să știm cine-aduce și-mprăștie focul.
Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu ești floare,
și dacă-ntrebi, nu pot să tac
și să mă strâng la cingătoare.
Cine-l aduce, caldul, cutremurul? Iată,
acesta e Vântul, nimenea altul. E Vântul,
nevăzutul voievod
fără trup, fără mâni,
al acestor săptămâni.
Bucură-te, floarea mărului,
și nu te speria de rod!