Chiar dacă mi se spune în oracol
Că nu mai am ce dărui, n-ascult;
Mai pot să dau o seară de spectacol
În cinstea unei lacrimi de demult.

Chiar de s-au dus pe râpă toți arginții,
Și viile sub brume putrezesc,
Mai pot să dau din pivnițele minții
Câte un cântec și un vin domnesc.

Chiar dacă s-a rărit lumina toată
Și de petreceri nu mai am habar,
Mai cântă-n crâșma inimii o fată,
Și pot să vă mai dau câte-un pahar.