Amurg – tezaur – în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Și mama cînd ușor intra, ca-n vis
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simțea cum de odaie-a fost trădată
și-și săruta copilul: Ești aici?...
Apoi priveau speriați înspre clavir,
căci ea cînta un lied cîteodată
care-n copil adînc se oglindea.

Sta amuțit. Ochi mari își rătăcea
pe mîna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele
pe clapele albe trecea.