Bradul

Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Pintre negura se perde
Ca o fantasma geroasa.

Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu septe cojoace.

El se scutura si zice:
,,In zadar, tu, vrajitoare~
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

In zadar ingheti pamintul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vintul
Si trimiti foamea cu lupii

In zadar a ta suflare
Apa-n riuri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine turturi leaga.

In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci să iasa urlet jalnic.

In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, rizind de-a lumei truda,
Scurtezi ziua luminoasa.

In zadar îmi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata ! "