Celui ce mă citește

Invulnerabil ești. Cum, nu ți-au dat
Cereștii zei ce soarta-ți pândesc
Deșarte certitudini? Nu ți-e oare
Timp neoprit același timp de râu
În care Heraclit văzu simbolul
Fugacității? Marmura te-așteaptă
Dar nu o vei citi. În ea stau scrise
Și data și orașul și epitaful.
Din timp croite visuri ceilalți sunt
Și ei. Nici bronz nu sunt, nici aur.
Și lumea, ca și tine, e Proteu.
Ești umbră și în umbră vei intra
Ce te așteaptă la sfârșit de drum.
Gândește-te că ai murit de mult.