Tobe războinice-n lume dau sfoară.
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece țară
e spintecat de oțel.
Dar de ce -
foame, frig,
viață grea,
și-opărită cu sînge lumea-și poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea și Albania.
Omul pe oameni îi mușcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pămîntul
ca un trunchi fără brațe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhațe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpînul
războaielor?
Banul!
Cînd,
tu frunziș de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
cînd ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?

1917