Șerban Foarță

DILEMATICE

Mărțișoare

Domnișori și domnișoare,
răspoimîine,-n calendar,
e o zi cînd mărțișoare
ni se dau (sau dăm) în dar...
Ancora, să n-o dăm celui
cu prea mare vino-coa
la români, - căci, lui Nea Nelu,-i
sună a encore une fois!
Ancora, s-o dăm lui Stolo, -
că i-o dă, oricum, Traian,
care candidează solo
la un post de căpitan.
Lui Don Pedro (cel, și-n Tokio,
cunoscut ca homme d'honneur),
îi dăm nasul lui Pinocchio,
să și-l facă porte-bonheur.
Liei Roberts, bine unsă
cu-alifie get-beget, -
dubla inimă străpunsă
de un arrow (un săget).
Castelanului din Cornu,
ca să-și facă un șodou
(dacă laptele și cornu'
îi displac), îi dăm un ou,
gălbenușul cărui', nù e
greu să îl separi de-albuș,
dacă primu-l dai la UE,
iar pe cestălalt, lui Bush.
Românașului de Gigi,
care scoate din țîțîni
graiul nostru, - Codul Ligii
Grămăticilor Români.
Gelatinei fără bolțuri
vertebrale, dar tribun, -
o steluță-n șase colțuri
și urarea "Noroc bun!"
în afara scumpei patrii,
unde-ar duce-o ca în pluș...
De-ar mai candida, - lui Adri
i-am lua un purceluș;
întrucît n-o face, totuși,
pen'că nu e șef suprem,
îi dăm vechea rimă Trotuș, -
fi'ndcă lotuși nu putem...
Domnișori și domnișoare
de departe sau din jur,
sînt și alte mărțișoare,
însă nu mai este șnur.

Dragă fragă

Ce-ți cășună
pe căpșună,
fragă dragă, fragă jună?
Cînd te uiți la coacăze,
spune și tu: "Coacă-se!", -
după cum, mai acri,-și
spun și verii àgriși,
care (nu sub prispa
cășii, ci-n ierbare)
se numesc, se pare,
ribes uva-crispa ...
Zmeurii (sau murii),
spune-le: "Auguri!"
(sau mai bine: "Hail!",
dacă ai e-mail);
zi cum zic eu: "Zmeuro,
vinde-te-ai pe €,
dîndu-mi, astfel, proba
că-s în Zmeuropa!"
Dragă fragă,
fragă dragă,
nu te mai zbîrli ca peria
la căpșuna de Iberia;
taci și-așteaptă
să fii aptă
a urca o nouă treaptă...
Și-ai să vezi, sub fagii
groși, că și matale
o să-ți plece fragii
fragezi mai la vale!

Sondagiu

"Intră sau nu intră?"
e o întrebare
nu despre cum intră
mingea printre bare;
sau dacă-și reintră-n
drepturi Vama Veche...
"Intră sau nu intră?"-i
chiar dilema veche!
Doi softiști de treabă
de la Microcenter
spun (cui nu-i întreabă):
"Îi dăm noi un enter ."
Pesimistul intră
în concert, cu aria:
"Domnule, nu intră,
că nu vrea Bulgaria!"
Optimistu-afirmă
cum că, la intrare,
scrie clar, pe firmă,
compelle intrare!
"Credzi tu c-o să între?",-i
zice, pe potecă,
badea, unei mîndre;
ea răspunde "Cre' că!"
Un sondagiu printre
ăi cu stea sau tresă.
spune c-o să intre:
"Dacă-i ordin, tre' să!"
"Poate să mai intre?",-i
spui, cuprins de-angoasă,
oricăruia dintre
ștabi, - el spune: "Poa' să".
Cu surîs pendinte,
și mai calm se-arată
domnul Președinte:
"E ca și intrată!"
Iar Mitică zice,
într-o lume roasă
de-ndoieli: "Amice,
cre' că tre' să poa' să."
Întrebîndu-l, însă,
ce-o să fie,-altmintre,
zice: "Mare brînză,
dacă n-o să intre?!"
*
Ai un gol în vintre,
apă, în bocanci:
cine, un'să intre?...
Rima ar fi canci.

Quo Vadim, Domne?

Io, domnule, îs pamfletar,
de ce te-nfurii?
E dreptul meu parlamentar
să-mproșc injurii
duhnind d-acilea pînă-n Bronx;
în rest, îs pașnic, -
nu l-aș opri pe nici un sconcs
să pută strașnic.
Dar pot cînta și ca un psalt
cu glas de schimnic;
pe vremuri, negăsind un alt
mai bun vad imnic,
îi trăgeam clopote: cling-cling,
și-i duceam trena
savantei noastre tov. dr. ing.
acad. Elena, -
fără să dau un ban, de fapt,
pe-această tanti...
Or, d-aia, domnule, nu rabd
să mă faci anti-
semit, - cînd, vechi filojidan,
io jucam teatru;
da' nu mai joc (din acest an
2004)
și jur ca, neamului ales,
să-i fiu un reazem,
lingînd, pios și recules,
unde scuipasem...
C-așa vreau io: să am ten vag
ca al mătăsii;
pe frati-miu Le Pen, să-l bag
în aia mă-sii;
să dau cu flit și-n neica Jean,
și-n moș Ghaddafi;
să am un colorit changeant
ca toți zografii
pe cari un fond unicolor
poa' să-i deprime, -
drept care, cred în Tricolor
și în Treime!
Fusesem suspectat mereu
de paranoia;
azi, îmi revendic dreptul meu,
la metanoia:
n-am voie să mă-ntorc din drum
ca alde Paul,
și, dîndu-mă cu alt parfum,
să-ți iau, azi, maul?
N-am voie, la Ierusalim,
să-mi caut rude
și,-n pace, să ne veselim?
Alo, se-aude?
Căci, domne, io-s artist, poet,
ba chiar maestru
în ceea ce numim pamflet , -
cînd intru-n estru,
tulește-o dinaintea mea,
nu-mi sta în cale,
că scuip în jur ca o cișmea
și vărs țucale.
Altminteri, am un suflet bun
ca miezul pîinii;
că-s cel mai filantrop tribun
o știu și cîinii,
care se gudură codalb,
căci le sînt tùtor...
Aștept să intru pe cal alb,
ca Domnul Tudor,
în Bucuresci, cu-alaiul meu
de gărzi insomne
care mă-ntreabă, ca pe-un zeu:
"Quo vadim, Domne?"

Make-up

"Take up the bodies!" spune
norvegul Fortinbras,
'nainte de-a le pune
în lutul sterp sau gras.
Eu spun: Make up the bodies
și dați-le, în ton,
cu cremă, cremă gladys ,
pantofii de carton, -
căci foarte multe stadii-s
de-aicea pînă hăt...
Make up, make up the bodies , -
căci, altfel, îndărăt
se-ntorc, seară de seară,
cu tenul lor blafard,
cu fața ca de ceară,
să ceară roșu fard,
rimel și pudre rare...
Avem, în acest scop,
servicii funerare
complete și non-stop,
ce-i fac bunicii voastre
obrazul roz și plin, -
avem și gene-albastre,
și perii Maybelline...
De la Hong Kong în Cádiz,
din Oslo-n Sainte-Hélène,
make up, make up the bodies,
Ladies & Gentlemen!

Pragmatismul legumicol

Poamele n-àu gust
dulce ca-n august...
Piersică, pepene,
de pe tarabă,
strigă: "Începe-ne
cît mai degrabă!".
"Propta mă reazămă,
tu antamează-mă!"
zice renglota
ce-ți bucură glota.
Zice și-un strugure,
vrînd să te bucure:
"Pînă-n răpciune,
îs vin de regiune!"
Doar tecile țucăre
fără de ață,
au să se șucăre
dacă, în piață,
cu tot renumele
lor fără pată,
ignori legumele
și-ți faci salată,
în august, din poame
ce nu țin de foame.

Ecraniul albastru

Lui Andrei Pleșu,
& pour cause

Se ia un mic star
cu ochi de un tern
albăstrui, cu un trist
aer (de boschetar
sau de loser etern):
se distribuie-n Christ,
după ce dă o probă
în care se face
că moare puțin;
scenariul se-aprobă
sau se reface
cîte puțin,
funcție de junele
prim, ce pledează
veșnic pro domo:
pustia și dunele
îl excedează,
ca și Ecce homo ,
pe care-l ia drept
o ofensă și-i face
mizerie Pilatului
său, pe nedrept, -
care-nghite și tace
în luxul palatului
ca un garaj
de alabastru,
încă absent
(pînă joi, la montaj)
pe ecraniul albastru...

T H E E N D

Sat, sat, telesat

Locuința mea de vară
Nu-i la țară
Unde n-am fost de mulți ani,
Căci n-am, ca Depărățeanu,
Topîrceanu
Și cîțiva contemporani,
Nici o casă de vacanță,
Nici o clanță,
Nici o ușă, vreau să spun
(Făcînd uz de-o sinecdocă
Echivocă),
La care să bat sau sun.
N-am nici ìntimi dintre-aceia
Ce-ți dau cheia
Vilei lor de fier-beton, -
Ca să-ți treacă, stînd aicea,
De matricea
Stilului autohton.
Und' să-ți mai ogoi nesațiul
După spațiul
Mioritic ideal,
Cînd un zvon de discotecă,
Pe potecă,
Unduie din vale-n deal,
Iar prin colbul des cum crepul,
Muge rap-ul
Cu icniri de bivol tîmp,
Pe cînd, doldora de sevă,
O elevă
Îl îmbie, - nu pe cîmp,
Ci sub scara cu opt trepte
Cvasi-drepte
Din căminul cultural,
Pe profesorul de francă
În helancă,
Pentru proba de oral...
Nici un fir de floare dalbă,
Nici o salbă,
Nici o bluză de Matisse,
Prin ogrăzi sporindu-și larma
Cu alarma
Micului gigant Matiz
Al odraslei lu' dom' vice,
Care zice,
Cu un cap de patriot
Căruia-i e dragă trînta:
"Taci în mîn-ta,
Cu mașina ta cu tot!"
Cade noaptea ca o apă;
Dintr-o groapă,
Trei cumetrii-l scot pe Ion
Ca, la ceasul de răspînte,
Să-i împlînte
Drept în stînga, un piron.
Iar în timp ce, la Big Brother ,
Neica Toadăr
Stă, de două nopți, erect, -
Cu, pe piept, telecomanda,
Þața Manda
Își dă duhul în derect.
Satul doarme, ceasul merge,
Bezna șterge
De cum iese din ogaș,
De aici pînă-n Provența,
Diferența
(Desuetă) sat-oraș.

Lower Power

Glumeau gros,
rîdeau gros,
scuipau gros
cam din 3
în 3 pași:
erau ași, -
noi, mai lași
decît ei,
ne miram,
i-admiram
și eram
încîntați
de-acești mici
ucenici
cu mămici
și cu tați
rămași fani
(dar orfani,
de mulți ani)
ai lui Elvis.
Cine, mă?
Presley, bă,
care dă
fain din pelvis.
Glumeau gros,
rîdeau gros,
scuipau gros
(flegmau dens);
noi, mai grași,
eram rași,
căci prea lași
pentru dance.

Viceversa

Cam de aceeași teapă
și în același loc,
erau un turn de apă
și-un foișor de foc.
Or, într-o zi de-agapă,
de hram și iarmaroc,
numitul turn de apă,
nitam-nisam, ia foc.
Tulumbagiii,-n grabă,
sosesc la acest foc
al turnului de apă, -
numai că apă, ioc!
Se pun atunci pe treabă
și, dîndu-l jos, - în loc,
un foișor de apă
clădesc, și-un turn de foc.

Rețeta fericirii

Îți spun și matale:
mănîncă petale
de vegetale
și ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
și spori de ciuperci;
fă-ți, lunea, un terci
de hrișcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa și havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai așa gît,
nu-ți rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ție, beteagul
de cîtemai boalele
și preanerumenul,
ți se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul și foalele
zise foios ,
să-ți umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simți cum.

(G)RIMEL

Motto: Descoperă-ți genele des-
pre care credeai că nu există!
Cine n-are gene
lungi și erogene
să-i tivească pleoapa,
să-i rețină apa
lacrimii (ci doar
un colț de batistă,
sugativă tristă),
suferă,-n budoar.
- Fată,-i spun alene,
ca să nu se sperie,
dă-ți și tu pe gene
cu o miniperie,
peria Maybelline,
și-ai să vezi ce lin
genelor, puzderia
de sălbatic lan,
le-o separă peria
asta, one by one.
Ea-i o spiră fermă
cu peri scurți, dar veseli,
ca pe glabra dermă
a unei omizi;
na-ți-o ca să-ți țeseli
cheții tăi umizi.
Fiecare geană
ți-este definită,
fiecare geană
este infinită...
Cele mici se fac
mari, iar cele mari
și mai mari se fac:
ochii tăi amari
îs, acum, un lac
de acumulare
cu, pe maluri, trestii,
bambus și-alte chestii
lungi și tubulare.
Sublimi, imenși, ochii
tăi seduc acum,
în sfîrșit, din toate
genele-nrouate
ca ai Zînei Dochii,
Feți-Frumoși duium.

Sans rime ni raison

Vorbeam, de la o vreme, ca la rebus: tu dădeai, cu voce tare, definiția; eu umpleam spațiile albe cu litere majuscule, mental. Tu ziceai: persoană cu handicap auditiv. "Din cîte litere?" te întrebam. "Din patru." Iar eu găseam sau nu găseam soluția. Tu continuai: persoană cu incapacitate vizuală accentuată. "Din cîte litere?". "Din trei." Iar eu găseam sau nu găseam soluția. Cînd o găseam, îți arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel cel Bătrîn (căruia tu-i ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu handicap vizual . "Cu incapacitate vizuală", ziceai tu, corectîndu-mă fără să-mi dai impresia. Eu îți depănam atunci povestea persoanei biblice cu incapacitate... "Cu disabilitate", ziceai tu; iar eu adăugam: "vizuală, - care cerșea..."; și tu ziceai "cerea"; "cerea zicea și Caragiale, ziceam eu (în gînd, căci n-aveam vreme să-ți explic), - cerea pe marginea...". Dar n-apucam să termin, pentru că marginea nu-ți suna bine... "Pe bordura, ziceam eu atunci, a drumului de către Ierihon, cerea..." "Ce, ziceai tu, cerea?" "Asistență, ziceam eu, socială." Tu ziceai "O.K.!"; eu eram mîndru și-ți ceream o altă definiție.

Rețeta fericirii

Îți spun și matale:
mănîncă petale
de vegetale
și ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
și spori de ciuperci;
fă-ți, lunea, un terci
de hrișcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa și havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai așa gît,
nu-ți rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ție, beteagul
de cîtemai boalele
și preanerumenul,
ți se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul și foalele
zise foios ,
să-ți umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simți cum.

Le temps des cerises sau
♫♪♪♫♪♫♪♫♪♫

Domnului Radu Cosașu,
vecin de clacă
și de clavecin
Au dat cireșele în copt;
se mai coc, încă,
pînă prin luna iunie,-n 8,
cînd se mănîncă;
iar ele cîntă, cît mai pot,
pe dîmburi:
"Mîncați optimile, cu tot
cu sîmburi!"

Ça va!

Îi spuneam, la un șnaps
nici prea tare, nici slab,
că Georgeta Apaps
și Vasile Avab
au plăcerea s-aducă
la cunoștință
nașterea unei...
Cînd el zice, trist:
"Rachiu-i pe ducă!"
Zic: "Cu neputință!",
căci aburul prunei
mă făcea optimist
cum n-am să mai fiu...
"A, continui eu, unei
odrasle: un fiu..."
Iar el: - Mai comandă,
monșer, un rachiu;
da' de contrabandă,
că ăsta nu-i șnaps,
e o bragă, un cvas,
un pișvaser...
- Un fiu...
- Al Getei Apaps
și-a' lu' Lică Avab.
- Persoane de seamă.
- Nu-mi spune, că știu,
că le sînt bun amic;
și-ți pot spune și ție
cum îl cheamă...
- Pe cine?
- Cum pe cine? P-ăl mic.
(Da' s-aducă și ape
la Calvados,
că arde ca lava!)
Îl cheamă Avas.
- Ca pe Agenție?
- Nu chiar, dar pe-aproape:
Avas, fără H;
de-a-ndoaselea, Sava.
(Grozav Calvados!)
Eu i-am fost naș.
- La, știu, Sfîntu Sava,
la Sava-pe-dos!

Bloomsday

"Ascultați cîntecul absurd al
unei zile care n-a avut preten-
țiunea de-a face mai mult zgomot
în lume decît celelalte în genere;
extrageți din asta poezia [...] și
iată romanul ."
(Eminescu, Geniu pustiu )

Opțiunea (the choice )
între zgomot (the noise )
și o voce (a voice ),
"voix d'auteur" / Master's voice ,
nu-l privește pe Joyce.
Șovăiala (the poise )
între verbul to rois-
ter al zilei (a bois -
terous day) și his voice ,
nu-i vocația lui Joyce...
Care-i, numai, nesurd
la "cîntecu-absurd"
al celei mai lungi
zile (de-atunci
pînă astăzi), - cînd Nora
deveni nora
(într-un hotel,
iar nu à l'autel )
a clanului Joyce, -
amanta și sora
lui James-Aloys...
E duminică? Luni e?
Nici, nici: e-ntr-o joie,
într-o zi a lui Joe:
jeudi, giovedì ,
la mijloc de iunie.
Nu-i nici mîine (tomorrow ),
nici ieri (yesterday );
nu-i nici dies pecuniae ...
E și spin, și petunie,
e un fel de joysorrow , -
și-i doar Astăzi (Today ):
un etern șaișpeiunie,
pe nume Bloomsday .

Bac din Bacovia

...Toamna venea
din senin: survenea , -
tot frunzișul foșnea
cu sau fără motiv;
bălăria, și ea,
răsîngălbenea,
după ce devenea,
între timp, verde-oliv;
galben, galben-lalea,
mai tot crîngul pălea,
tot pămîntul chelea
lent sau intempestiv;
iar cînd anul intra
în Decembre,-n Indrea,
era viața mai grea,
sub un cer tot mai siv:
fiecare-l pălea
p-ălălalt, - îl lovea
cu ce,-n mînă, avea,
căci era agresiv;
G. Bacovia, sub nea,
cînd aceasta venea,
chiar și dînsul pălea,
însă intranzitiv.

Sfaturi practice

N-o fă pe nebunul:
pune-ți femeia
(cît nu-i vine toamna)
la treabă, cu unul
ce-o face,-n Nemeia,
pe leul; iar perna
împarte-o cu doamna
Hydră din Lerna!
Altminteri, nu-i cazul
să vînturi Caucazul
pleșuv, după vulturi
și alte jivine
semidivine
și nesătule,
ce n-au loc pe pulturi.
Ia-n locație bovine,
iar bălegarul
vinde-l cu carul,
cui n-are destule
îngrășăminte, -
căci ni se schimbă
(mai mare jena!)
glia-n coclaur.
Scoate-ți din minte
greaca veche, ielena
iepòcii de aur;
ia-ți un centaur
ca alde Chiròn,
să te-nvețe o limbă
mai neolitică, -
și intră-n politică,
domne baron!

Idilă

Omida era galben-
verzuie, dolofană,
dar cvasi-diafană
în miezul verzei albe,-n
corola de minuni
pe care,-n două ore,
avea să o devore...
Era o zi de luni,
cînd un mai vîrstnic neam
de-al ei, în zbor de pluș,
trecînd pe lîngă varza
în care altcîndva
îl adusese barza,
îi spuse,-n treacăt: "Fluș-
tu-ra-ti-co!" (sau cam,
mă rog, așa ceva).
Aceasta, juna larvă
(ce continua să rupă,
ca să devină pupă,
din varză, fără zarvă),
surprinsă și nu prea
de apostrofa-n cauză,
făcu o mică pauză
și îi întoarse (grea
de-atîta aliment
ce-i înverzise trunchiul
de fluture in spe
și ochii tinerești),
suavul compliment, -
lăsîndu-l paf pe unchiul
căruia-i spuse: "Pe-
do-fi-lu-le ce ești!"

Elegie cu noduri

"Si j'avais su que c'était si bête
j'aurais amené les enfants ."
(Jean Cocteau)


Cînd bravul cal de curse
ajunse cal de circ,
o lacrimă se scurse
din ochiu-i semicirc-
ular și trist, - din geana
de cal, acum de circ,
care-mpărțea cu Jeana,
o iapă foarte circ-
umspectă,-ngusta iesle
a grajdului de circ,
în slujba unei bresle
ignobile și circ-
ărești, - hrănit cu furfu-
raceu ovăz de circ,
iar nu cu jar, ca-n turfu'
natal, cînd avea circ-
a cinci groomi și ovații
vii, nu reci ca-ntr-un circ
glaciar, - cu care frații
cai sînt primiți la circ,
cînd intră-n aria strîmtă
a cercului zis circ,
făcîndu-i să se simtă
tot mai ieșiți din circ-
ulație...

Greutatea specifică

"Și eu, zicea calfa,
m-aș vrea-n starea alpha ,
sub aripa grației, -
sustras gravitației
și legilor sale,
adică dizgrației
universale
căreia i-s,
precum toată hoarda
umană, un rob
ce-i simte ocara
pînă și-n vis..."
I-am zis ce a zis,
cîndva, Max Jacob,
p(r)o(f)et din Paris,
adică: "Sări coarda
cînd cobori scara, -
picioarele tale
n-o vor atinge."
La care, mi-a zis
cu glas tot mai tare:
"Domnule, care
mă iei drept o minge,
asta-i altă ocară:
coarda, eu, n-o suport
nici în sala de sport,
darmite pe scară?!"

Rozariul farmacistului bătrîn

Folia Eucalypti
Folia Melissae
Folia Belladonnae
Frondes Sabinae
Flores Chamomillae
Semen Sabadillae
Herba Pulsatillae
Bulbus Scillae
Cortex Cascarillae
Fructus Vanillae
Fructus Anisi stellati
Folia Rosmarini
Rhizoma Filicis maris
Cortex Aurantii amari
Tinctura Cascarae sagradae
Tinctura croci
Lignum Guaiaci
Lignum Santali rubrum
Radix Hellebori nigri
Tubera Jalapae
Cortex Condurango
Radix Colombo
Radix Pimpinellae
Herba Rorellae
Herba Bursae pastoris
Herba Centaurii
Herba Cochleariae
Rhizoma Zedoariae
Flores Convallariae
Amen

Auto

Moto: "Te stropește înfiatul cu Fiatul ..."
(George Magheru)

...înfiatul, cu Fiat -ul;
mafiota, cu Toyota ;
barosanul, cu Nissan -ul;
premierul, cu Primera ;
semiștabul, cu Saab -ul;
semidoctul, cu A8 -ul;
VIP-ul, cu jeep -ul;
cumătra, cu Matra ,
taică-su, cu Tatra ,
fi-su, cu Volkswagen -ul
ce-i fusese leagănul
moale și adînc
pe cînd era țînc
și-ncepea și el,
dinăuntrul droștii,
mic și copăcel,
să-i scuipe pe proștii
ce priveau la el
cînd era lăsat
singur, în Passat
sau în Touareg ,
cîte-un ceas întreg
sau chiar toată ziua,
și visa la ziua
cînd are să crească
mare și vînjos
și-are să-i stropească
de sus pînă jos...

Tremolo

"Greierul zimțează noaptea,
cu nimic."
(G. Bacovia)
Ferice de greierul
carele,-n creierul
verii, dă tonul
la cîntec și-o ține
așa mult și bine, -
ca,-n gramofonul
Columbia, o placă
de smoală opacă,
dar muzicală...
Ferice de cine
te-ngînă pe tine,
tandră cigală!
Fericiți cei ce hangu-i
țin gîzei exangui
cu un creion
tăiat, fără trudă,
din trestie crudă, -
ca Anacreon!
Ferice de cei
ce,-aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimțează rotițele
nopții, sub vițele
verzi, cu nimic!

Lingua lignea

O limbă de lemn
într-o gură de lemn
cu buze de lemn
pe-o figură de lemn
încleștată solemn
ca un clește de lemn
care scoate solemn
lungi piroane de lemn
din mormanul de lemn
de un roșu solemn
al tribunei de lemn;
iar în gura de lemn
cu buze de lemn
orice cui e un semn
ascuțit și solemn
al strigării de lemn,
al chemării de lemn
la noi fapte de lemn, -
un fierbinte îndemn
adresat de un lemn
unor oameni de lemn
într-o lume de lemn
care are consemn
ca doar ouă de lemn
să prăjească solemn
în tingire de lemn
fără,-n ea, untdelemn
pe o plită de lemn
cu, sub ea, nici un lemn,
lemn de foc, - foc de lemne
de care, pesemne,
de-a pururea demn e
doar Strîmbă-lemne.

Deplasarea spre gri

Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Cînd dezînnegrirea
ca și înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunțară,
cu-ntreaga lor țară,
la noapte și zi.
Cenușiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca și jocul de șah, -
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace și nu-l
mai ștergea nici chiar cîrpa
de praf, - tot de scîrba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunși idolatri
ai griului tern,
uitîndu-și premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.

Fabula rasa

Cică niște fără-saț
Duceau lipsă de-antebraț,
Și-au rugat un rîu cam bleg
Să le dea un braț întreg.
Rîul, bifurcat ad-hoc,
Juca noaptea cazacioc,
Neștiind că malul vlah
Nu văzuse propriu-i crah.
"Ecologi! O, ecologi!
Strigă el, pus în dîrlogi, -
Nu mai trageți vreo nădejde
Că mai are balta pește."
Ecologii scot din mîl
Bàbițe de Cernobîl,
Și exclamă cu dichis:
"Servește-te de Green Peace!"

MORALÃ
Bîstroe sau pelicanii.

Scurtarea lui U a lui Mateiu I. Caragiale

Sărac și,-n plus, holteiu,
Mateiu bea ceaiu de teiu,
visînd la icri moiu,
ca orice ins de soiu
și, pe deasupra, craiu,
ce, neducînd bun traiu,
așteaptă,-n tot momentulu,
să pice testamentulu
mătușii Lenci ori
vreun alt filon...
E-n zori:
Mateiu, întors din tîrg,
bea ceaiu de teiu, cu sîrg,
sau o cafea, drept lax-
ativ, într-un vieux-Saxe,
cu-o daurită ling-
uriță (cu cling-cling
de carillon , nu orgă),
ca unul ce dezvoltă
chez lui o mare morgă ,
ce-i sperie sau revoltă
pe mulți...
Dar el e surd
la zvonul lor absurd,
ca lingura-n iaurt
sau precum u -ul scurt
(și fără, azi, temeiu)
din numele Mateiu.

Claxoniada

Nunți nu se fac tot anul,
dar cînd se fac, nici zeii
nu pot opri elanul
cu care pocînzeii
se-nfruntă cu terfarii
în jocul de-a claxonul
pe tonuri nu prea varii...
Eu, fără lexiconul
lui Lazăr Șeineanu,
n-aș ști ce-s pocînzeii
și, respectiv, terfarii,
cărora înșiși zeii
care trimit aversa
nu le opresc elanul
și, respectiv, claxonul,
cînd, după slujbă,-n turmă,
pornesc spre locul mesei
unde se-ncinge fiesta...
Ei bine, cei din urmă
sînt rudele miresei
în alb, - și viceversa.
Cît despre albu-acesta
(putînd avea, ca luna,
reflexe de ivoriu
sau albăstrii, ca munții
de strajă la fruntarii),
el nu-i întotdeauna
și strict obligatoriu
așa cum e claxonul,
cînd gros, cînd mai subțire,
prin care pocînzeii,
adicătelea clanul
legitimului mire,
se-nfruntă cu terfarii
care le țin isonul
ce-ngăure timpanul, -
întărîtați ca zmeii
în tărăboiul nunții
ce n-are loc tot anul.

Dialog între doi șoareci

- Dacă,-ntr-o zi,
ne-am trezi
motocei,
iar mîrtanii,
mîrlanii
de ei,
s-ar prinde
și-ar prinde
să tragă
de noi
amîndoi
ziua-ntreagă,
fără sațiu,
în spațiul
îngust
dintre pat
și macat, -
ar fi just?
- N-ar fi prob,
te aprob
pozitiv;
dar, în fine,
mai bine
motiv
de petreceri
și-ntreceri
(oricît
ar fì de
perfide),
decît
să ne ia
drept ceva
ce, eu, tare
mă tem
că sîntèm
din născare.

A4

Cu gîndul la A,
4 zice: "Aha,
acum înțeleg
ce-i un 4 întreg!"
Lui A, egolatru,
nu-i pasă de 4, -
nici cît unei nule
de patru patrule.
Nula e zero-
valentă, ca Nero, -
discreționare
puteri, însă, are.
Zero e-o gaură,
dar are aură:
dintr-un amfiteatru,
el face un patru-
later, un A4,
ca, ab irato ,
nebunul de Nero...
Se non è vero,
è ben trovato!

Coda

Un orizont ca o perdea
de fum gălbui,
făr' să se știe ce ardea
în pîcla lui:
gunoaie, zdrențe, o marda
a nimărui,
în vîntul slab ce adia
acru-amărui,
sub soarele ghicit abia
prin ferestrui
de nori, pe-un cer ce radia,
nealbăstrui,
căldură, ca o haină grea
în luna lui
Cuptor, de zeghe sau cașà,
pe care-o pui
pe piele; ca o tinichea
pe casa cui
nu-i țiglă; sau ca tuciul prea
încins, cînd nu-i
cine să-l stingă, dac-așa
vrea mușchii lui...
Stînd toți, sardea lîngă sardea,
cu gînd tehui,
în coada care se-ntindea
din vale-n grui,
pe fiecare îl rodea
un spin, un cui,
căci nu știa ce-o să se dea,
nici cît, și cui, -
pe cînd, rîvnind să se predea,
nu avea cui...

Mic proiect PHARE

Cînd mă fac mare,
mă fac pitic
și, prin urmare,
știrb și peltic.
Intru, cînd plouă,
sub un căuș
și mănînc ouă
de cărăbuș.
Dintr-o petliță,-mi
fac antereu
și dintr-o liță,
chei la antreu.
Cînd plec la balul
viilor, ah,
încalec calul
negru de șah.
M-iau o păpușă
numai a mea;
nu trec pe ușă,
ci pe sub ea.
Eu, într-un timbru,
văd un afiș,
dorm sub un cimbru
și jămanfiș...
Deci prin urmare,
știrb și peltic,
cînd mă fac mare,
mă fac pitic.

Et chatera

Făt-Frumos venea, în ceată
sau fără suită,-n tîrg,
pe cal alb, cînd da în pîrg
dragostea, mult mai înceată
pe atunci, decît e azi
cînd, în loc să-l tot adaste,
triste,-ncercănate, caste,
pe aleea dintre brazi
(brazii albăstrind în parcul
urbei X, pe-al căror trunchi
Àmor scrijela,-n genunchi,
inimi dulci pe care arcul
său le săgeta subit),
ori să scrie sau adaste,
îndelung, misive caste
către (sau de la) iubit, -
suspinîndele copile
scriu e-mail-uri peste tot,
iar acelea care pot,
SMS-uri, pe mobile,
care nu răspund încet
ca pe timpuri, ci-ntr-o clipă...
Dragostea se înfiripă
ideal, din chat în chat.

Adio, Marx!

"De trecut, ne despărțim răzînd."

Rădeau, de pe hărți,
comitate și mărci,
imuni la blestemele
celor învinși;
rădeau, de prin cărți,
monograme și mărci
cu capul sau stemele
celor învinși.
Rădeau, de pe case,
numele străzii, -
în numele urii
de clasă,-l rădeau;
păduri erau rase,
plus pomii ogrăzii, -
cînd, agriculturii,
terenu-l redau.
Rădeau, radiau:
adorau radiera,
ba chiar răzătoarea
de ras hrean și ciocoi;
mai apoi, iradiau
(căci intraseră-n era
atomului) floarea
albastră, din noi.
Cînd n-aveau ce rade,
rădeau barba, - aceasta
nefiindu-i permisă
nici lui Barbă-cot;
aveau funcții și grade,
nu-și iubeau decît casta
și o patrie promisă
unei raderi de tot.
*
De trecutul cel negru,
n-are decît
să se despartă
Karl Marx rîzînd;
omul nou și integru,
omul posomorît,
o să se despartă
de-acesta, răzînd!

Didactica parva

Să nu rupi, copile, cartea,
că pe carte mult o doare;
iar de-o s-o jupoi de partea
cartonată, cartea moare.
N-o mai trage de copertă,
fi'ndcă fără ea o carte
e-un vapor fără covertă
ce n-ajunge prea departe,
fi'ndcă în lăuntru-i plouă,
iar matrozii-o să te certe
că le-ai rupt coverta-n două,
că, la carte, n-ai coperte.
De-i pe gratis ori de-o cumperi,
fă-i învelitori de plastic
cum au paginile scumpe
din dosarul cu elastic,
care cîntă ca o coardă
de chitară, dacă-l tragi...
Nu fă ca barbara hoardă
a colegilor tăi dragi!
Sau îmbrac-o într-o pînză
a vreunei perini vechi;
nu-i fă pete de osînză,
nu-i fă paginii urechi;
nu le pune cozi, nici coarne,
voievozilor din ea,
dacă nu vrei să te toarne
profei tale, careva.
Nu strivi, precum Ion Creangă,
între filele de glorie,
musca, - dacă, de pe bancă,
zboară-n cartea de istorie.
Să nu joci cu dînsa mingea,
sau s-o iei la ochi cu piatra,
pînă nu treci într-a V-a
dintr-a IV-a.

Bruto - neto = tara

Regele Ioan fără de Tară
se supără,-n alimentară,
că băcănia, de ani lungi,
nu are,-n cazul că ajungi
la rînd, învelitori, nici pungi.
El iese trist din prăvălie
cu zahărul în pălărie,
cu dropsurile-n cele două
largi buzunare,-n care plouă,
cu, în batistă, sare extra,
cu ouă de găină,-n dextra,
iar în cealaltă, lapte praf,
cu un creion dermatograf
după ureche sau în gură,
cu o funingine, o zgură
de-amărăciune, pe figură.
El, în persoană, e-un bagaj
ca omul fără ambalaj,
volumele fără tartaj,
articolele fără tară, -
cînd iese din alimentară.

(In)edith Piaf

După acquis -ul
comunitar,
mai pot, io, rachiul
imunitar
(ăl de ne apără,
domle, de SARS,
pentru că scapără
ca un vinars;
clar ca Zaraza ,-n
țoiul soios,
prin care raza
trece voios;
aprig de aprig
ca la Cîlnău)
să mi-l mai fabric, -
nu-n tescălău,
dar (că-i mai aspru
și fără zaț)
din spirt albastru,
din găinaț,
sau din pufoaică
de tractorist, -
că te faci, taică,
vesel din trist,
și cînți cu tărie
prin buruieni,
de Sînta Mărie,
Rien de Rieni?!

Viiața lumii

Tare ne zgîndără
soartea cea luzără:
unde mai sîntără
ăia dă fusără?
Mult au mîncatără,
mult au băutără,
mulți le-au cîntatără
din alăutără.
Laur și iederă
pă frunte-și pusără,
aiere-și deteră
pînă apusără.
Lidăr sau lidără,
cășile,-n jenăre,
le-au învelitără-n
postăre, benăre, -
pe care vîntu le
rupe sau zgîndără,
neîntrebîndu-le
ce-or fi făcîndără
ăia dă-și pusără
mutra pă dînsele...
Soartea cea luzără
ne toacă pînzele, -
tare ne zgîndără
și ne tot buzără:
p-unde mai sîntără
ăi dă tot fusără?