În spatele casei melancolice putem observa
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereții ei de nostalgii,
plafonul din regrete și podeaua din remușcări
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forță demnă
de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa
melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca diminețile înlăcrimate și din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conține umbre
de persoane trecute, un leagăn sculptat în
amintire și alei pentru pașii întorși la ființa
dragă. Pietrișul casei melancolice este mărunțit
fin de un mal du siecle, iarba crește ca imaginile visului într-un coșmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana dorită în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca șuvoiul nostalgiilor să inunde
piscina părăsită

Ici, acolo, câte un canar