Purtand aceasta proba-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul. - Cu fluviu-n
lunga-i cale,
Facand o paralela, ma simt si eu, crescand.

Dar Fluviul, Zeu salbatic, el, bietul, stie oare
Ce nume-i da, si sursa, si tarm, ce noima are
Sa curga astfel pentru oricine si oricand?

Stand langa sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne ca nu stie, ca toata creatura,
De unde lui ii vine zeiescul antic dar:

Dar, dulce-obisnuinta, eu stiu ca de la tine,
Entuziasm, Iubire si Studiu, totu-mi vine
Si micul foc imi arde pe marele-ti altar.