uneori ești patriot, alteori nu ești, chestiune de

dispoziție, de abces, de vuvuzele cry baby out loud

asta te face să te simți mazărea din maioneza tăiată:

bătută de joc, umilită textură și rugozitate necesară.

mai zăbovești puțin până când gospodina se decide

dacă să fie tomberon, să fie recomandarea chefului,

să fie pentru câine. în timpul ăsta tu rămâi tu și dacă cineva crede

că nu te manifești potrivit înseamnă că educația lui

îți este potrivnică și că nu te va vota niciodată,

și dacă mai mulți zic așa probabil că patriotismul tău

prost înțeles chiar nu avea sens, puteai să stai liniștit

pe curul tău în galeria craiovei0.0, fără să te dai xenofob,

să spargi liniștit sămânța și să te bucuri că mâine e o nouă zi

și că vii, de data asta ca voluntar produs2.0 la bucurești,

unde vei bruia tot meciul galeria adversă cu o vuvuzelă

neîncepută, ei cântă ceva, tu bagi vuvuzela, ei felicită pe cineva

tu bagi iar vuvuzela cu care ajungi să faci corp comun și

mai pleci și acasă la final.

uneori ești patriot, dar de cele mai multe ori

viața asta parșivă te face să fii un gunoi urât mirositor

și, poate, calitatea ta cea mai tristă este aceea că

mai ești, pe deasupra, și itinerant.