am observat ceva straniu și am luat hotărârea să nu

o mai țin pentru mine, de fiecare dată când te bate

gândul să mă părăsești apar în viața mea căței,

de diverse culori și chiar întrupări, aș zice, unii mușcă

mai tare, alții nu pișcă deloc, alții sunt predestinați

mujdeiului, deci, implicit se insinuează și un pui la

rotisor și cartofi prăjiți cu dragoste, toată casa noastră

miroase a aruba și a vanish cu levănțică, și toate doar

de la preșul absorbant și de la șaorma de cauciuc

cu de toate mai puțin cu varza care fusese roasă, în timp.

acum că a nins atâția câini fericiți am văzut sâmbătă

și duminică care se tăvăleau prin zăpadă și se

zbenguiau, nu există nimic mai bun pe lumea asta

guvernată de directori de școală care își supun subalternele

unor suplicii greu de imaginat, totul în numele educației

și al cățeilor pe care i-au refuzat, fiindcă știau ei că am

eu o inimă mare și iau tot, nu las nimic pe stradă din cauză

la bărbat