Te vreau și tu nu ești aici. Mă opresc
în grădina asta, respirând culoarea ce e gândul
înainte de rostire în aerul încremenit. Numele tău însuși
e o suflare ștearsă și, deși îl scot din mine iar și iar,
îmi scapă printre degete. În seara asta
te fac din minte, te imaginez, mișcarea ta mai clară
decât cuvintele pe care ți le dau să spui că le-ai mai spus cândva.

Oriunde-ai fi acum, în capul meu te uiți la mine
fix, stând în picioare-n fața mea pe când lumina rece a orelor târzii
se-absoarbe în pământ. Gura nu mi-a ieșit prea bine,
însă zâmbești și-așa. Te țin aici aproape, la depărtări distanță,
inventând iubirea, până ce strigătele caprimulgilor
întrerup și schimbă ce urma să fie, ce era sigur că va fi,
în amintire. Stelele ne filmează pentru nimeni.