Hrisoave, pergamente și hărți, nu mai ceti:
Clădești cu-aceleași slove, oricând, orice știință.
Nu-ți legăna durerea cu ritmică silință:
Un alt poet va spune poemul ce nu scri.

Nu căuta iubirea născută din dorință:
Cu flacăra sporește, cu fumu-i va pieri.
Platonică iubire, eternă n-o dori:
Nu razemi vecinicia pe-a inimii credință.

Cu mugur nestatornic se-mbracă primăvara,
Și rozele prin care se-mpodobește vara,
Vor troieni petale la toamnă pe cărări.

Deci lasă-nțelepciunea și părăsește dorul:
Nu știe, când pornește cu ziua călătorul
Pe drumul lui ce floare l-așteaptă-n înserări.