Doamnelor, domnilor, de-mi dați voie,
Cu un femur v-arăt pe Tata Noe.
C-un ochi de sticlă prinsă de ochean,
V-aduc din ceruri pe Aldebaran.
Pe fir și fără fir, din sud și nord,
Ce glas voiți să sune, vi-l acord.
Caruso mort va mai cânta pe disc,
Vorbește faraonul pe-obelisc.
C-un hârb de vas rotund, c-un ciob cu
toartă,
Vă-nalț din altădată Theba moartă.
— Cu ele ce să-ncep, bătrâne vrac?
Cu oase și-oale sparte ce să fac!
Ia-mi trandafirul ăsta veștejit
Și dacă poți redă-mi-l înflorit.
Ia-mi inima brumată fără timp,
Redă-mi-o proaspătă, de poți s-o schimbi.
Și dă-mi din apa vremii doar un strop,
Să-mi vină tinerețea în galop.