Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!

Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine. -
Marea Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți...

Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apă călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirenă va renaște din valuri pentru tine.