Când
îmi va muri
noaptea
și cu ochi străini
o voi putea privi,
voi adormi
în vuietul
valurilor
ce sfârșesc
prin a scălda
cordonul de sălcii
al casei mele.

Când mă voi trezi
în trupul tău
ce se ondulează
precum vocea privighetorii.

Și se istovește
precum culoarea
strălucitoare
a grâului matur.

În limpezimea
apei
aurul neted
al pielii tale
va îngheța în brun.

Plutind
pe lespezile
zbârnâind
ale văzduhului vei fi
ca o panteră.

În tăieturi
tremurătoare
de umbră
te vei desfrunzi.

Hohotind
mut
în acea
pulbere
mă vei sufoca.

Apoi
vei deschide puțin pleoapele.

Vom vedea iubirea noastră închinându-se
precum seara.

Pe urmă voi zări,
înseninat
în orizontul de catran
al irișilor tăi, cum îmi mor
pupilele.

Acum
seninul s-a închis
precum
la ora aceasta
în cătunul meu african
iasomiile.

Nu mai am somn.

Tremur
în colțul unei străzi
ca un licurici.

Va muri
noaptea aceasta?


Traducere Nicoleta Dabija