Cu ce-am rămas din marea noastră sete?
Alături de pioase-odoare sacre,
am încuiat iubirile prin lacre,
prin cufere și pivnițe secrete,

Și-n izuri vechi și râncede și acre,
am pus aripi și pliscuri de erete
pe-un fund de vis uscat ca un scaiete,
lângă trufii, năluci ori simulacre.

Și-am zăvorât, să sângere-ntre ele,
și îndoiala stearpă lângă stele
și-un crin de rouă, tâlhărit în treacăt.

În zgură îngroparăm o scânteie,
în fiece dorință câte-un lacăt
și-n orice taină câte-un rest de cheie.