Dă-i fetiței mele, Dimineață,
tălpi cu care lipăi prin verdeață,
tril de ciocârlie-ascuns în gușe,
zburda veveriței jucăușe,
lângă ușe.

Cireșar, dă-i zmeura cunună,
zâmbet de caisă și căpșună,
fă-i calești din fluturi și rădvane
și din crini pantofi și lampioane
diafane.

Pune-i, Basm, pe zodie lăstunii,
scutură-i în vis găteala lunii,
adu-i sânzienele să-i coase
scrânciob de mătase'n chiparoase
somnoroase.

Și tu, Cântec, sue-mi – o lumină
pe lăcusta-ți lină, cristalină,
du-mi-o bob de rouă prin glicină,
și din floare'n floare mi-o așează,
ca o rază!