Îmi faci eternitate din secundă
și din vecie clipe și frânturi,
ă lunec din mătăsuri în păduri
și din amiezi în mări ce se scufundă.

Mă tatuezi cu aștri mari și puri,
cutremurat de dulcea ta osândă,
amplificat în flacăra fecundă,
ca sunetul pe largi claviaturi...

M-am risipit în vânturi cu nesații,
în îndoieli a fost să mă înghimp,
și-ades, cu umeri arși de constelații,

m-am prăbușit în smârc de pe Olimp,
dar cresc prin tine dincolo de spații
și mă continui dincolo de timp.