Dar printre temple vechi și noi biserici,
Nimic nu-ți poate fi asemeni ție,
Sfânt monument, unde cinstiții clerici
Îl proslăvesc pe Domnul din Tărie;
De când a părăsit pentru vecie
Și omul cel ales, au ce zidire
Mai vrednică-i de el, când măreție,
Putere, frumusețe peste fire
Doar tu le-ai îmbinat în sacră strălucire?



Traducere Aurel Covaci