Cu ochiul cum n-o poți cuprinde toată,
Contemplă-i părțile-alcătuitoare,
Căci cum oceanul țărmuri mii ți-arată,
Și ea în mii de chipuri îți apare.
Detaliile unice-n splendoare
Le ține minte-ntâi și-ntâi de toate,
Ca, în sfârșit, superba ei grandoare
În toată strălucirea să se-arate
Privirii ce, altfel, cuprinde tot nu poate,



Traducere Aurel Covaci