Frumoaso, în deșsert, amestecat în gloată,
Mâhnit străbat un drum de liniște strain,
Căci parcă nu mi-i dat să te mai văd o dată,
Vrăjiții ochi ce ai de nicăieri nu vin.

Când te-am zărit, păreai în lumea-ne bolnavă
O mândră zână dinspre alte lumi venită.
Grăbite-s tinerețe, fericire, slavă,
Iubire, dor și vis. Tu, încă mai grăbită.

Lumină nouă-n ochii tăi strălucitori
Și adevăruri noi în ei mi s-au deschis,
Cum, după neagră noapte-ngăduit în zori
Eu sunt să văd pământu-nvăluit în vis.

Prea dulce vis avui, sortit să nu-mi rămână!
Iar în mâhnire gândurile prinse mi-s,
Și-nsingurat pe drum eu tot aștept o zână…
Mereu în față am lumina unui vis.

1850



Traducere Emil Burlacu