Se țin bătrâni părinții mei de mână
Se știu pe veci de-acuma împreună
Feciorii au plecat nepoții-s o grămadă
Umplu șura când se strâng să-i vadă

Nu au ieșit din sat mai niciodată
Decât până la fata măritată
Plecau în zori cu caii-ntr-o căruță
Tata și-un prunc și scumpa mea măicuță

Și ne-ntorceam degrabă către seară
Pe-același drum bătătorit de țară
Și dincolo curând la veșnicie
S-or strămuta ca oameni de-omenie

volumul „Imnele iubirii”