Concert de fanfară grădina publică Nebraska City. Rochii fluide,
volburase, rochii albe ca vara. Fețe, nuanțe carnate zbughite ca
ploaia unor flori de cireș. Și chicoteli, Dumnezeu știe, chicoteli
rivalizând cu nechezatul poneilor din Bluesurile Grajdului de Închiriat.


Petice de cow-boy și petice de negri. Și flăcăii călărind roibii aruncă
un râs ca un câmp de grâu către fetele în rochii albe, în rochii albe
ca vara. Și chicoteli în toiul spectacolului de trompete și-al gâfâielii
trombonului, chicoteli Dumnezeu știe , chicoteli înebunite de tărăboiul
vieții.

Lente melodii de noapte bună și Homme Sweat Homme. Și casierul unui magazin
de fierărie încuviințează dă din cap hello către fiica unui
conductor de tren -cum se mai pricepe la hlizit- Dumnezeu
știe, și rochiile albe ca vara rând pe rând se filtrează
că bătăile de evantai din grădina publică.

Căpșunile din înghețata cofetăriei strivite, vântul nopții pe câmpurile
de bumbac și sălciile, umbrele grilajelor de la porți și terase,
ele cunosc mai mult din această poveste.


traducere de Petre Stoica