Toate te las fără soț…
– zborul singur e cel mai înalt -
Sudoarea cântecelor mereu înghițite-n nisipuri,
lăcomia deșertului,
– le las celuilalt.

Desfac o aripă gravă, de nesilită plecare.
Învăț că departe de pulberea de prisos răscolită,
de piticele dune, … rădăcinile scurte,
merindea închipuirii nu mai hrănește.
Înceapă îmbălsămarea-n fâșiile cerului!
– cea mai regește.

… Legată numai de vinele mele,
se leagănă – piedică – între cer și pământ,
piramida în care pentru doi trebuia să cuvânt…



(din volumul „Fără chip” - 1980)