M-aruncă în pustie unde e veșnic soare,
Ori unde gheața-nvinge văpaia lui domoală,
Ori unde-a lui căldură e calmă și egală;
Și du-mă unde caru-i apune sau răsare;


Și dăruie-mi o soartă prielnică sau rea;
M-așează-n întuneric sau în lumină clară;
În nopți, în zile scurte sau lunigi m-așează iară,
Dă-mi floarea vârstei, fă-mă moșneag cu păr de nea;


Înalță-mă în ceruri, m-aruncă-n hăuri reci;
Să fiu pe culmi de munte și-n văi adînci să fiu;
Cu spiritul în lanțuri sau liberat și viu;


Dă-mi glorie eternă sau uită-mă pe veci-
Eu voi rămîne-același și pieptul meu va geme
De dragostea nestinsă atît amar de vreme.