Mă, neică, nu semăna ogoarele cu ură că
semințele știu mai bine ce este belșugul
chiar dacă noi ducem încă tot greul să știi
că-n cartea aia sfântă a țării se scrie și cu plugul
de nu e ploaie suferim de-i soare mult
odihna ne e aceeași prin muncă desigur
și nu cu dușmani luptăm noi peste brazde
ci cu tăria sevei necunoscută îndeajuns
noi știm ce e ruga și cântul deopotrivă
iar blestemul nostru-i iertare mai ales
știu asta bine timpul și însuși ogorul
prin care respectul devine interes reciproc
mă, neică, misterele dau roade prin mâinile
astea ale noastre și durăm calendare, să știi,
nimic nu mai e sigur ca noi în orice vreme
înlăcrimați sau veseli rodind cu holdele
odată bineînțeles nu semăna ogoarele cu ură...