Foc dulce

străzi se încălzesc
cu aer mai dulce
unde tu fugi cu picioarele-ți albe.

În pieptul meu
vuiește după tine
un motor
mai ascuțit, decât chinul,
mai sfâșietor, ca durerea:
dorul.

De șapte ori de mă părăsești
eu de șapte ori te regăsesc,
dacă mori de șapte ori
te voi învia de șapte ori,
spre viața ta însetată mă poartă fiecare drum
cum e purtat de vânt polenul.

Răsuflarea mea: îți ridică casă,

privire mea: te face mamă.

Traducere de P. Tóth Irén