Tot apa curgătoare mi-a adus
Zâmbetul tău uitat în mahalaua săracă
Era să cad m-am zvârcolit
Și am răsfirat cu mâna pletele tale

Tot e primăvară printre pletele tale și tot
Din nou încolțește cu răsuciri
Primăvara ce-ți stă mereu în ochii tăi suri.

Și ce straniu era vântul pornit din ochii tăi
Ca flacăra pură îmi pârjolea fața
Dinadins mă sugrum cu fluvii
Ca mâini de uriași.

Din oboseala cerului se vedea că seara e pe aproape
Țăndări s-a făcut un braț de nori
Eu tot aștept la răscruce de vânturi
Tu te-ai dus se apropie Apollinaire
Atunci o creangă cu muguri îmi va suna la fereastră.

Puțină pâine și un pumn de speranțe
S-au dus cufundându-se în ochii mei săraci
Și-am adunat toate lacrimile săracilor în mine
Degetele-mi cu miros de tutun
Ți le-ntind ție și-acum
Însă apa curge necontenit
Inimile dornice se zbat în taină
Noi răsfirați ca niște frunze
Gândim întunericul ca o apă dură.


(traducere de Nicolae Ioana și Nevzat M. Yusuf)