Din nou spre apus cu căruța și caii
să ne tăvălim ca Jean Jacques
în mirodeniile pământului, prin lanuri primăvăratice
copiii noștri țapi verzi.
Apoi opriți la barieră într-o divină dimineață
să mirosim salcâmii,
Ieșisem și noi spre un loc mai tihnit
să ne scriem memoriile pe eternele frunze,
Hei gata cu gluma, Elena,
pentru dumnezeu închide fereastra,
e dorința copiilor
noștri
și alungă șoarecele din gunoaiele de sub chiuvetă,
ah bucătăria asta
cuprinsă de igrasia aurului!