I

Nici o stea violetă în cuib de sânge
Ziua inimii nu-mi răsfrânge
Nici o furtună prin care să strig
Ochii bătuți de aurore mă frig
Așteaptam în acea dimineață
Ochii să mă spele de noapte pe față
Neliniștea scursă din umbra suptă
Când ultimul cocoș strigă de luptă
N-am să mai pot cânta niciodată
Ziua m-a șters ca pe o pată.

II

Curcubeu simplu păun al soarelui
În valuri singur vreau să te culc
Dimineața sfâșiată până la ultimul fulg
Vraf de unde, îngerii ca lăcustele curg.
...............

Ceasul remușcărilor noastre, caduc.
...............

Lebăda lacurilor plane de lapte
Moare în ziua subțiată de noapte
Ce zbor plictisit al funinginii întoarse
Leagănă clipele de liniște, arse?