Cu Gândul morții ca un frate geamăn
tu casa ta nu ți-o mai părăsești
că nu poți merge printre lume singur
cu Gândul morții, ca un frate geamăn
giganți ciocani în tâmplă îl pocnesc
pe cine mai duci tu de mână, frate?
când Gândul morții sângele i-a curs
când Gândul morții ca un frate geamăn
mai mult decât un mort fără sicriu în veci
pe care-orice regat al morții îl respinge
cu Gândul morții ca un frate geamăn
tu casa ta nu ți-o mai părăsești
și Gândul morții-l ungi cu gura
un cal bolnav privindu-se-n oglindă
capul culcându-ți pe grumazul lui
plângi Gândul morții ca un frate geamăn
cu Gândul morții ca un frate geamăn
simți că enormă-i locuința
iar tu nu ești vreun Cavaler de Preț
și Gândul morții-ncet
va stinge lumânarea
și-or năvăli gândacii impotenți
și-apoi paianjenii furnicile mărețe
și cârtițe la braț
și devorându-ți Gândul morții
fratele tău geamăn
sătulele ființe-ți vor dormita alături
Singur lăsându-ți goală locuința
vei călca la drum
surâzător în țara morminților
și fiindcă-n ceruri e scris
că ai avut odată un mormânt
nimeni nu-ți va mai da o locuință
Plângi Gândul morții ca un frate geamăn
pe cine mai duci tu de mână, frate?