Adună-mă, iubita mea, în gheare,
eu știu că în secret mă mai iubești,
mă dor coclaurii din mădulare
și tare-aș da o fugă la Ploiești.

Sunt năluciri care mă-mpovărează
cu saci de întristare și beton
că dacă vin, te voi găsi cu altul
într-un amor suspect, fără fason.

Hai, dă o fugă extraconjugală
până-n odaia sufletului meu
să te despoi de strictele convenții
dialogând, pe șest, cu Dumnezeu.

Hai, nu fi bleagă ca un toc de ușă!
Comportă-te desculță, fără toc!
Iubita mea, amorul meu pe tușă,
tu multiseculară la mijloc.

Vino, revino, mângâie-mi cernirea
călugărul din mine fă-l borfaș.
Dă-i jos tămâia, crezul și psaltirea,
du-l pe la cârciumi, scoate-l în oraș.

Dacă nu vii, mi-e teamă că-ntr-o seară
suind bagajul vieții în calești,
voi decola în chiot pe la scară
spre suburbia noastră din Ploiești
și-acolo, la lumina din ferești,
în sânii tăi ca două-ntoarse cești
eu voi ghici cât de fidelă-mi ești.