Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Și un nuc cu coama lui rotată.

Patria începe de la prag
Și se-ntinde până la portiță,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Și ne iese-n cale-o romaniță.

Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi și-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.

Patria o deslușim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Și sunt drumuri care duc departe.

Dar oricât de multe drumuri sunt
Către mări și munții de zăpadă,
Nu uităm c-al patriei pământ
De acolo-ncepe, din ogradă.