Pământul din spatele casei l-am dat pe nimica,
pentru solda mică a soldaților de la infanterie,
A fetițelor de la internatul din colț mirosind a bancnote de tot felul,
Gata, l-am dat pe un ceas cu baterii, cu clape, cu mâner,
ușor de transportat pe timp de pace,
ușor de călcat cu velocipedul.
Acum pot să ajung și eu în orice gară mică
Și chiar pe strada Covaci unde sunt ceasuri câte vrei.
E un ceas asemeni monogramei căminelor de nefamiliști,
Se poate duce la Nufărul cu un pachet de acțiuni,
Dă ora exactă, strânge resturile de poezii de prin casă,
Îl trimit după pâine, după țigări, după "Săptămâna",
Beau sana, chefir și scriu poeme lungi,
Cu ochii pe ceas scriu poemul de plastic,
E ușor, e comod și se poate spăla și cu mâna.