În seara asta a murit ceva...
În jurul meu simții fiorul morții...
O mână a mișcat zăvorul porții?
Cum? Nu e nimeni în odaia mea?
Și totuși simt că a murit ceva...
Am auzit suspinul cel din urmă
Al unei vieți ce piere, ce se curmă,
Am auzit încet cum mă striga...

Și frica mă cuprinde tot mai mult...
Cine-a murit aproape, lângă mine?
Când singur sunt, când nu e nimeni, cine?
...Un clopot bate-n mine și-l ascult,
Și crește glasul lui ca un tumult,
Și lămpile îmi par făclii de ceară...
Ceva din mine moare-n astă seară...

...E poate-o amintire de demult!...

Poate-a murit vreun chip îndepărtat,
Sau vreo privire scumpă-odinioară...
- Privirile știu singure să moară
Când anii trec și nu le-ai cercetat. -
Se sting în cântul trist: ”A fost odat”...
Te simți vibrând de-a lor melancolie,
Și sufletu-ți bolnav ar vrea să știe:
Ce amintire ai înmormântat?