agonia magyar v3 |
Agónia - Művészeti Műhelyek | Szabályo | Mission | Lépj kapcsolatba velün | Regisztrál | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Cikk Közösségek Pályazat Esszé Multimédia Személyese Vers Sajt? Próza _QUOTE Forgatókönyv Speciáli | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Rozsdás szárnyakkal ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Lépj kapcsolatba velün |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-15 | [Ezt a szöveget a következ. nyelven kell olvasni romana] | Könyvtárba beírt Yigru Zeltil
I
Spre Nord, în noaptea morței, să află-o mare-ntinsă Ce este de lumină cerească neatinsă, Iar veșnicu-ntuneric domnește jos și sus. În lung și larg se luptă talazuri răzvrătite, Nămeți de beznă, iaduri cu urlete cumplite, În care stă la pândă semețul nesupus. Și nu e pe-acea mare decât întunecime Și groază-n înălțime, și groază-n adâncime... Oriunde deznădejde și cerul nicăieri... Peirea deopotrivă, în laturi și-nainte, Limanul de scăpare, fantasmă care minte, Iar mâine ca și astăzi, și astăzi ca și ieri. Departe cât se poate de-a stelelor cântare, Vâslașu-mpins de soartă când e pe-această mare. Departe cât se poate de-al soarelui amor, O simte cum în suflet repede-a ei năvală, Ce-ntreagă îl coprinde cu unda ei fatală, Și rozele speranțe se-ntunecă și mor. Dar însuși al meu suflet a fost această mare. II Spre Sud, sub grozăvia arșițelor solare, Se află a pustiei cumplită dezolare, Acolo e domnia nisipurilor sterpi, Acolo nu palpită răsuflet de răcoare, Nici zâmbet de verdeață, nici lacrimi de izvoare, Ci corbii sunt prigorii, iar florile sunt șerpi. Acolo, până-n zare, e-ntregul șes, un sânge, Ș-o flacără de ghienă din ceruri se răsfrânge, Mereu te duci-nainte, și nu înaintezi, Grăbești către năluca poetului, zadarnic, Înduri din zori în noapte al foamei chin amarnic, Și moartea-n orice clipă în fața ta o vezi. Departe, cât se poate, de-a soartei dărnicie, Drumețul când se afl împins spre-acea pustie, Departe, cât se poate, de ce e omenesc, O simte cum în suflet în largu-i se așează, Și-n calea ce străbate doar corbii îl urmează Spre visele deșarte ce-i râd și-l nălucesc. Dar sufletul meu însuși a fost acea pustie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Az irodalom, kultúra és vers háza. Írj és élvezd a cikkeket, esszéket, prózát, klasszihus verseket és versenyeket | ![]() | |||||||
![]() |
Az oldalakon megjelent bármely anyag közlése engedélyünk nélkül, tilos.
Copyright 1999-2003. Agonia.Ne
E-mail | Publikálási és bizalmassági politik