Clar și singurătate, draga mea -
mă-ntâmpină și-ntruna mi se pare
că străbătând pădurile de sticlă
mă odihnesc la țărmul unui lac
mai limpede ca aerul în care
subțire clinchet dând petale cad.
O barcă se apropie venind
din cer ca răsuflarea de ușoară
prin transparența ei de bunăvoie
privirilor se dăruie vâslașul
apoi vâslașul sprijinit de raze
în barcă se ridică și atunci
mă uit prin trupul lui și văd în zare
oh, draga mea, pădurile de sticlă.